RFI România: Cât ești gata să plătești pentru o iubire?

Sunteți gata să vă dați casa, mașina sau poate să plătiți rate în următorii 30 de ani pentru un credit care nu vă aparține doar pentru că v-ați îndrăgostit? Femeile, de regulă, își bagă proprii bani în casele partenerului fără să semneze nici un act. La divort, un număr mare dintre ele pleacă din casă doar cu bocceluța, spune avocata Andreea Saveli care a început din proprie inițiativă o serie prezentări pentru a educa femeile în acest sens.

Andreea Saveli: Mă gândesc la o astfel de prezentare de mult timp. Am constatat că foarte mulți clienți de-ai mei, deși ei sunt din generația tânără, au un serviciu bun, au facultate, merg în străinătate, dar când trebuie să-și creeze o plasă de siguranță, a avea bunuri proprii, a avea o situație echilibrată cu partenerul, cumva sunt foarte multe minusuri și sunt deficitari la lucrul acesta.

Rep.: Cine e mai deficitar?

A.S.: În general femeiele, bineînțeles, soțiile, partenerele, se angajează într-o relație pe care o văd ca fiind relația perfectă, am observat că de multe ori partenerii sunt mai în vârstă decât ele, cu 5-6-10, 15 ani. Să presupunem că acest cuplu, deci ea este foarte îndrăgostită de el și el este de ea, se căsătoresc sau nu, nu are importanță din punct de vedere juridic, dar o situație des întâlnită este aceasta: el are un imobil, un apartament, o vilă, o casă, nu are importanță, proprietate personală, și ea are un apartament, o garsonieră tot proprietate personală, deci dobândită înainte de a se cunoaște. El, să spunem, are imobilul achiziționat cu un credit. Ea are imobilul achiziționat înainte, achitat, este proprietar cu drepturi depline și el îi propune ei să-și vândă această casă ca să-și achite creditul lui. În ideea că ei stau în casa lui și, uite, veniturile noastre lunare sunt mult mai mici datorită ratei pe care trebuie s-o achităm la credit. Ea, fără să se gândească că renunță la un bun proprietate, își vinde acest bun și banii îi dă soțului sau partenerului. El își achită creditul, bineînțeles că în acte el este proprietar, mai apar copiii sau nu, nu are importanță, cert este că dacă relația lor se termină, ea va trebui să plece din acea casă cu bocceluța. Dacă s-ar apleca puțin asupra acestui aspect, ar merge la un notar, la un avocat și ar face niște acte în acest sens.

Rep.: De ce nu fac femeile acest pas? Din ignoranță, le e frică oare să nu-l jignească pe partener, să nu ajungă la concluzia că uite, tu dacă vrei să facem acte la un notar înseamnă că vrei să te desparți de mine?

A.S.: Pur și simplu cred că noi, femeile, gândim că dragostea va dura tot timpul. Soțul, partenerul nostru, poate să aibă un accident, poate să devină invalid, poate să-și schimbe serviciul, să rămână fără serviciu, să aibă un salariu mai mic și atunci noi de ce să ne angajăm într-o relație dezechilibrată, într-o relație de dependență?

Rep.: Femeile dau banii din proprietățile lor partenerului și se trezesc că trebuie să plece cu băgăjelul pentru că ele nu s-au gândit că trebuie să facă niște acte la notar. Dar bărbații, ei se gândesc?

A.S.: Din păcate pentru femei, bărbații instictiv au acest simț de supraviețuire. Cumpărăm o mașină, căsătoriți fiind, automat este pe numele soțului că așa este încetățenit, așa este regula. Nu cred că își pune soțul problema să o treacă pe numele soției dacă este o singură mașină. Poate după ce-și ia el o mașină cum vrea, o să-i ia și ei una și o să fie pe numele ei.

Rep.: Posibilitățile pe care le faci, atunci când te căsătorești, este să faci separare de buniri sau comuniune de bunuri. Ce se alege în România?

A.S.: Noul cod civil a intat în vigoare de câțiva ani, dar în continuare se merge în general pe modelul vechi. Comuniune de bunuri… Eu mă gândesc că femeile trebuie să-și pună niște întrebări înainte de a semna niște acte. Soluții există. Să mergi să vorbești cu un notar sau un avocat, nu este ceva consumator de timp sau de bani.

Rep.: Ce reacții au femeile atunci când vin la tine și le spui care este stituația?

A.S.: Sunt foarte surprinse. Nu s-au gândit la acest lucru niciodată. Nu și-au imaginat că li se poate întâmpla și lor acest lucru. Cu creditele este foarte interesant și sunt curioasă cum se vor rezolva pe viitor aceste cazuri în instanță pentru că, soț-soție fiind sau nu sunt căsătoriți, nu are importanță, contractează el un credit și doar el este proprietar pe acel credit, iar tu ești trecută ca și coplătitor. Ce înseamnă asta? Înseamnă că timp de 30 de ani, tu vei fi sub amenințarea că dacă titularul de credit, partenerul, soțul, fostul soț, fostul partener nu-și achită aceste rate, banca se poate îndrepta împotriva ta. Și mai mult decât atât, cât timp ești coplătitor într-un contract din acesta de credit, nu poți să-ți iei alt credit.

Rep.: Nu se desparte și creditul când se despart ei?

A.S.: Nu, creditul nu se desparte. Creditul este semnat și ce-i semnat, semnat sămâne.

Rep.: Pregătiți o prezentare pe care o veți ține la grădinița copilului. Cine va veni la această prezentare?

A.S.: Vor fi invitate cadrele didactice și părinții, cei care vor dori.. Aș vrea ca acei oameni care vin la prezentare să înșeleagă că dacă te confrunți cu o problemă, există soluții. Important este să detectezi că există o problemă. Să te gândești la situația în care ești tu sau un cunoscut al tău sau cineva din familie, un prieten și să-ți pui întrebarea: aș putea eu să ajung într-o asemenea situație?

Sursa: RFI România: Cât ești gata să plătești pentru o iubire?